• 
  CLASA I - Conturi de capitaluriCLASA II - Conturi de imobilizariCLASA III - Conturi de stocuri si productie in curs de executieCLASA IV - Conturi de tertiCLASA V - Conturi de trezorerieCLASA VI - Conturi de cheltuieliCLASA VII - Conturi de venituriCLASA VIII - Conturi specialeCLASA IX - Conturi de gestiune

Dintre principiile general acceptate menţionăm:

1.Principiul prudenţei, constă în aceea că pentru deprecierile, riscurile şi pierderile probabile care pot surveni în activitatea exerciţiului curent sau anterior nu este admisă, pe de o parte, supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, iar pe de altă parte, subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. Aceste cerinţe asigură evitarea transferării în perioada viitoare a incertitudinilor din cursul exerciţiului curent şi a celui anterior sau, altfel spus să nu influenţeze patrimoniul şi rezultatele exerciţiilor viitoare cu ceea ce nu se reflectă la acestea. De asemenea, prudenţa nu permite constituirea de rezerve sau provizioane fără obiect sau supradimensionate. De aici, rezultă importanţa procesului de evaluare care este supus unui regim prudenţial îndeosebi orientat în zona profitului realizat şi al deprecierilor indiferent de rezultatul exerciţiului (pierdere sau profit).

2.Principiul permanenţei metodelor, constă în asigurarea continuităţii aplicării regulilor şi normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor în scopul creării premizelor pentru compararea în timp a informaţiilor contabile. Metodele care se utilizează trebuie să aibă caracter de permanenţă, în sensul folosirii lor în cadrul mai multor exerciţii consecutive, ceea ce permite compararea datelor sau informaţiilor din bilanţurile care se întocmesc, iar analiza indicatorilor economico-financiari conduce la obţinerea unor informaţii pertinente pentru cei interesaţi. În cazul în care se impune schimbarea unor metode, ca urmare a modificărilor legislaţiei fiscale, structurării entităţii, este necesar ca ele să fie semnalate în Note la situaţiile financiare, atât sub aspectul justificării modificărilor respective, cât şi a explicării consecinţelor pe care acestea le-au generat.

3.Principiul continuităţii activităţii presupune că, entitatea îşi va continua în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere semnificativă a activităţii. Dacă în anumite perioade apar elemente de nesiguranţă legate de incapacitatea entităţii de a-şi continua activitatea, administratorii vor prezenta această stare de fapt în notele explicative, iar în cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza acestui principiu, motivul abaterii de la principiu va trebui explicat în note.

4.Principiul independenţei exerciţiului este important pentru asigurarea unei imagini fidele asupra rezultatului fiecărui an financiar. În condiţiile practicării unei contabilităţi de angajamente şi totodată în spiritul Cadrului general, el presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente entităţii pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă. O primă consecinţă ce se degajă din aplicarea acestui principiu constă în aceea că veniturile se reflectă în contabilitate în momentul predării bunurilor către cumpărător, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul de proprietate a bunurilor respective asupra clienţilor. În aceste condiţii se reţine că nu se are în vedere momentul încasării care se poate produce chiar în exerciţiul următor şi nici faptul că factura se va întocmi ulterior. La rândul lor, cheltuielile entităţii reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit, dar care privesc exerciţiul financiar curent. Aceasta denotă că nu se are în vedere plata propriu-zisă, care se poate efectua chiar în exerciţiul viitor, şi nici situaţia, oarecum excepţie, că factura nu a însoţit bunurile livrate sau serviciile prestate.

5.Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu, constă în existenţa concordanţei depline a acestuia cu bilanţul de închidere a exerciţiului anterior (precedent) ceea ce creează atât posibilitatea verificării cu uşurinţă a integrităţii patrimoniului, cât şi impunerii corecte a utilizatorilor externi de informaţii.

6.Principiul necompensării, impune înregistrarea distinctă a elementelor de activ şi a celor de datorii, în contul de profit şi pierdere a veniturilor şi cheltuielilor, nefiind admisă vreo compensare între ele. În acest sens exemplificăm: necompensarea creanţelor cu datoriile faţă de un terţ şi necompensarea plusurilor cu minusurile de valoare care pot surveni cu prilejul aplicării principiului prudenţei.

7.Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii în vederea stabilirii sumei totale corespunzătoare unei poziţii de bilanţ.

8.Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului, ceea ce presupune că toate informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiile, nu numai forma lor juridică.

9.Principiul pragului de semnificaţie. Pragul de semnificaţie arată valoarea semnificativă a oricărui element şi trebuie prezentat separat în cadrul situaţiilor financiare. Toate elementele care au valori nesemnificative şi sunt de aceeaşi natură sau au funcţii similare sunt consemnate, fără să fie necesară prezentarea lor separată.